“Sight”, un scurtmetraj despre realitatea din viitor

This post is also available in: Engleză

Futurism. Acea mișcare dedicată evoluției, viitorului și însingurării, asumate odată cu riscul revoluțiilor tehnologice, inițiată de-un poet italian, Filippo Tomaso Marinetti prin 1909. Sună curios, intrigant și înspăimântător deopotrivă. Apetisant cu predilecție pentru fanii tehnicii moderne, scurtmetrajul sci-fi produs de Eran May-Raz și Daniel Lazo, ca proiect de licență pentru Academia de Arte Bezaleal, te atrage într-o secvență din viitor cu “what if”’s, dar te și introduce în cea-mai-probabila lume care ne-așteaptă cu palmele frecându-se una de alta. Sight – unul dintre scenariile care te copleșesc cu imaginație peculiară, acuratețe și întrebări retorice, fiind catalogat, de altfel, drept un scurtmetraj excepțional și răscolitor. Nu e prima oară  când dau de ceva care ridică întrebări orbitoare: tot valul informațional care ne izbește permanent ne-ajută să ne conectăm sau să ne deconectăm unul de celălalt? Cu ce ne ajută, practic? Mai există intimitate? Care e, de fapt, realitatea, dacă ne lăsăm seduși de atâtea perspective plauzibile, dar diferite?

Sight. O privire, un orizont posibil al unei lumi în care aplicațiile inspirate de ochelarii google ne permit să dăm frâu liber dorințelor de orice fel, mai ales în relațiile interumane. Cum se mai formează un cuplu, ce relații domină interacțiunea? Un scenariu cvasi-apocaliptic care însumează pericolele realității augmentate, promisiunile sale și pericolele pe care le dorim ascunse adânc în noi.

Comentariu: OK, bun, ne-aliniem la dezvoltare, băgăm viteză și celebrăm facilitarea muncii ajutându-ne de cele mai uluitoare gadgeturi și roboți. Însă, oameni fiind, să nu uităm, capacitatea de-a crea și de-a evolua aduce cu sine riscuri. Mintea ne debordează de imaginație, spre binele nostru, apoi al umanității, dar și de gândul insidios de-a întrece limitele și de-a face absolut tot ce dorim, ca niște semizei. Bine și rău. Ce se-ntâmplă când trecem granițele oficiale ale bunăstării spre cărările lăturalnice ale puterii supreme? Și, mai ales, în ce tabere alegem să fim? Idealiști, futurologi, în derivă? Fixați pe inteligența rațională, socială sau emoțională?

 

Leave a reply