Cele 4 Mituri ale lumii: povestile a ceea ce suntem

This post is also available in: Engleză

„Fantastic”, „fabulos”, ne-au intrat în vocabular de când am prins drag de socializare. Rămânem în continuare fermecați de supranatural, de povești, de creaturi fantastice și le privim fascinați când sunt readuse la viață în filmele și arta contemporană. Cu mica greșeală că uităm rădăcinile de la care-au pornit: mitul.

Miturile sunt povestirile fabuloase care cuprind credințele popoarelor antice despre originea universului și-a fenomenelor naturii, despre zei și eroi legendari. Cel puțin, așa spune definiția. Dacă aprofundăm puțin, n-ar fi vorba doar de popoare antice și doar despre zei și eroi legendari, când la baza lumii stau și-acum aceleași mituri, aceleași credințe, puternic înrădăcinate, și vor mai sta în continuare și ale noastre pentru alții. Că s-au schimbat limbajele, e altceva, însă structura e aceeași. E vorba de fondul care prinde diferite forme, în funcție de timp. Dar ca să nu o lungesc prea mult, am  dat de curând de o clasificare și o clarificare foarte faine despre miturile lumii – care, de altfel, au ajutat la ordonare și ierarhizare în primele societăți mai bine decât, fie vorba între noi, face politica nowadays. Ha!

Ne-au plăcut când eram niște puști și încă ne plac la nebunie miturile grecești. Marii zei ai Olimpului – o oază nesecată de inspirație pentru lumea artelor, tradițiile și înțelepciunea indiană plină de metafore, cultura triburilor africane, dar în special, fabulele românești, personajele antice și folclorul. Pe de altă parte, tindem să fim ignoranți când vine vorba de parabolele biblice și miturile religioase. Refuzăm să privim și dincolo de ideologie, refuzăm să încercăm acel aesthetikos (teoria sensibilității, a percepției, dincolo de imagine și norme) pe care Platon îl promova. Să captăm esența. Poveștile stau la baza lumii de când s-a format, au contruit culturile trecute, construiesc culturile actuale și vor mai construi mult și bine altele viitoare. Miturile sunt cele care exprimă cel mai bine neînțelesul, ceea ce suntem și ce cultură am moștenit.

hmmm

Poveștile despre ceea ce suntem

Există 4 mari trenduri, pare-se, care diferențiază miturile lumii, de la antic la contemporan:

Mitul Creației:

este rădăcina de la care-a pornit totul. El aduce în discuție existența primilor zei. Mulți antropologi vorbesc de zeul ambivalent (și femeie, și bărbat), unic, care s-a divizat cu timpul, din Ou primar în Tatăl și Mama. Acest mit există, ca structură, și-n cultura evreilor, a musulmanilor, a creștinilor. Seamănă foarte bine cu mitul lui Adam și Eva. În Grecia, spre exemplu, primii zei au fost Titanii, însă prea puține se mai cunosc despre aceștia. Tot ceea ce se crede este că erau teribil de puternici. În rest, mult mister.

Mitul Mamei:

mai multe dovezi arheologice precum desene rupestre, sculpturi antice ce preluau formele feminine (Venus din Willendorg, ce datează din 25.000 î.H., Austria), obiecte de cult ce preaslăveau fertilitatea vin să demonstreze că mitul matroanei era mai puternic în culturile antice. Dansul, incantațiile, cântecele ce lăudau puterea supremă a femeii sugerează, de asemenea, că mitul Mamei a apărut înainte de zeii clasici și a precedat mitul Tatălui, în majoritatea culturilor. Mai mult, mulți specialiști cred că femeia era cea care conducea societățile, triburile și comunitățile antice. În timp, s-a trecut la mitul Tatălui, care reprezenta mai mult societățile mari, unde vânatul, războiul, ierarhia puterii au devenit centrul vieții lor.

Mitul Tatălui:

apare cu predilecție în miturile clasice. Știm de Planete (Mercur, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, Pluto) care explicau diferite fenomene ale naturii, sentimente, abilități sau defecte umane; știm de zeii nordici precum Odin, Thor, Loki, Frey, Balder (readuși la viață în filme comerciale). Știm de Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt – deși Sfânta Treime nu este definită nici de feminitate, nici de masculinitate. Ce este interesant e că în cazul miturilor vikingilor, zeii nordici reprezintă o apropiere mai mare de umanitate, în sensul că se prezintă ca o mare familie disfuncțională, caracterizată de multă masculinitate, aventuri, uniuni, lupte și mariaje între zeități, cu multe puteri, forță și emoții.

 Paranteză: unele zile ale săptămânii, în română, provin din numele planetelor, însă în engleză, ele provin de la acești zei: Tyr a dat numele de Tueday; Odin – Wednesday; Thor – Thursday; Frey – Friday.

Creaturile fantastice:

au existat dintotdeauna și chiar au prins o importanță mai mare și în cultura contemporană, lăsând zeitățile în background. Nimfele, zânele, spiritele naturii, îngerii, creaturile jumătate om, jumătate animal, pitici, dragoni, elfi și toate personajele din Harry Potter și Stăpânul inelelor, mai pe scurt. Unii le iubesc, alții le admiră drept îngeri păzitori, unii le privesc cu scepticism și umor negru, alții și le tatuează pentru reprezentările lor antice. Ele au un rol mai important acum, decât ar avea miturile zeităților clasice. Poate și pentru că tindem să apreciem mai mult ce nu este în prim-plan și să acordăm atenție ascunsului, misterelor și personajelor „defavorizate”, cu care ne identificăm adeseori, datorită vulnerabilității și apropierii lor de imperfecțiunea umană. Creaturile mitologice sunt, cumva, verișorii, prietenii și vitregiile familiei moderne de mituri și povești. Sunt produse ale legendelor medievale și rămân agățate și-acum de tradițiile și orânduielile rurale în special, la sate unde păgânul se amestecă cu sacrul. În religiile actuale, s-au dezvoltat concomitent miturile, care urmează aceeași structură. Și noi ne izbim cu plăcere de creaturile de basm, de poveste, precum zânele, elfii, piticii, animalele supranaturale, în poveștile pentru  copii, în literatură, în arte. La fel se întâmplă și cu dragonii, care apar preponderent în filme. Ele au fost doar modelate de practici și de coduri religioase, sociale, morale, precum s-a întâmplat, la modul serios, cu vrăjitoarele, pisicile negre, corbii, care sunt văzute drept semne rele și au fost atât de intens implicate în realitate, încât au dus chiar la mișcări violente împotriva celor care practicau vrăjitoria sau magia.

Semnificațiile psihologice ale miturilor:

Avem mitul = reprezentare a psihicului, a sufletului, a emoțiilor, elementelor naturii, puterii. Cultura mitologică s-a format ca reprezentare a ceea ce omenirea nu a putut explica. Zeii greci reprezentau dragostea, războiul, pământul, Venus aparținea iubirii și femeilor, bărbații vin de pe Marte șamd; mitul devine astfel o metaforă, o explicație.

Mitul = tip, arhetip; Jung a preluat de la Freud concepte și a dezvoltat psihologia arhetipală. Astfel, zeii și creaturile sunt, de fapt, tipologii umane care împărtășsesc experiențe comune oamenilor din trecut și până azi. Eroii reprezintă latura puternică a noastră, creaturile întunericului reprezintă vulnerabilitățile, frustrările, slăbiciunile umane și pericolele pe care suntem în stare să le creăm; arhetipurile, spune Jung, se includ mai ales în inconștiența colectivă a societății noastre – ne scăldăm în arhetipuri, celulele fac conexiuni, inimile bat accelerat sau relaxat, simțim bucuria în corp când dormim și visăm – toate sunt comune și inconștiente, comune tuturor oamenilor.

Mitul = necesitate. Natura umană are nevoie de mit pentru a trăi funcțional și ordonat. Povestea devine o amintire cu cele mai importante întâmplări ale vieții, trecute prin interpretarea și acțiunile noastre.

Joseph Campbell

(martie 1904 – Octombrie 1987) Scriitor și expert în religia și mitologia comparată, el pornește de la ideea că un mit a dus la toate miturile existente astăzi, deși culturile care le propagă nu s-au contopit niciodată. Loki este Hermes, este Mercur și chiar zeu indian. Și limbile au pornit de la cea universală, numită proto-indo-europeană. Prin paralelă, putem gândi că oamenii au aceeași sursă a existenței, cu o cultură bogată, aptă să genereze continuu povești peste povești, reinterpretate, cât și mituri transmise din generație în generație. Orice cuvânt, idee, acțiune, sentiment face parte dintr-un mit, chit că avem versiuni diferite trecute prin filtrele culturale.

Sursa foto

 

Recomandări de carte:

 

Power of Myth, de Joseph Campbell (www.carteapenet.ro) 

Mituri şi legende din întreaga lume , Readers Digest (www.elefant.ro)

Din miturile lumii. Enciclopedie tematică, de Michael Jordan (www.humanitas.ro)

Miturile lui Platon, Antologiile Humanitas (www.humanitas.ro)

 Dicţionar de mitologie. Zei, eroi, mituri şi legende, de Marisa Belmonte şi Margarita Burgueno (www.elefant.ro)

 Ghid esenţial de mitologie clasică, de Dana Burgess şi Kevin Osborn

Leave a reply